eram un copac

am deschis ochii

din cea╚Ťa de afar─â
mi se întrupa
încet
sufletul se întrupa în
oase
carne
ochi
limbă și se prindea
de cer

eram un copac cu ramurile goale
pe care se c─â╚Ť─ârau
uneori
zilele
în care se așezau
uneori
stelele
prin care trecea
uneori
vântul eram
un copac

sufletul meu prins de cer
aștepta
în tihnă
lângă mine aștepta
în tihnă
să mă prefac din copac în altceva
din altceva într-un stol de vise
și-abia la urmă
din nimic
în om
s─â am bra╚Ťele prinse de cer
în păr să mi se așeze stelele
iar pe limb─â s─â-mi poposeasc─â
uneori
vântul